Adio, 2013!

Anul care se încheie a fost, pentru mine, cel mai zbuciumat din întreaga mea existență. Pe toate planurile (emoțional, fizic, sentimental, profesional, financiar…).

Dar oricât de solicitant și epuizant ar fi fost, fără el, eu nu aș fi eu, cea adevărată. Pentru că acest an a contribuit, poate mai mult decât cei precedenți, la descoperirea unei laturi a ființei mele pe care nici măcar n-o bănuiam. 

Am reușit să mă smulg din ghearele auto-izolării și mi-am asumat curajul de a mă arăta lumii așa cum sunt, uneori naivă, alteori teatrală, pentru unii rece, dură și dominantă, pentru alții blândă, dulce și pisicoasă, un întreg evantai de atitudini pe care orice femeie care se respectă le are în portofoliu. 

Am învățat multe în acest an!

Am învățat că prietenia e o floare rară care trebuie protejată și prețuită și că orgoliul nu întră în ecuația unei prietenii adevărate.

Am învățat că dragostea vine când te aștepți mai puțin și că e cu total irelevant dacă acest sentiment îți este sau pare a nu-ți fi împărtășit.

Am învățat că să fii capabil să-i ierți pe cei care nu merită iertarea ta e singura modalitate de a merge mai departe.

Am învățat că nu îți cunoști limitele până nu găsești curajul să le testezi.

Dar, mai mult decât orice, acest an a fost anul prietenilor! 

Am descoperit oameni minunați , deosebiți, unici, oameni sufletiști, oameni exuberanți și expansivi sau, dimpotrivă, reținuți și analitici… 

Dacă îți acorzi timp să cunoști o persoană, în oricare om poți găsi o scânteie de bunătate, chintesența ființei umane, pe care societatea modernă a încetat să mai pună preț.

Vouă, dragi prieteni, care ați găsit de cuviință să îmi acordați din timpul vostru prețios, care ați avut o vorbă bună atunci când aveam mai mare nevoie, care m-ați dojenit când meritam, care m-ați iertat când am greșit, care m-ați încurajat și v-ați bucurat pentru micile mele succese, vă mulțumesc din inimă și vă rămân recunoscătoare!

Un An Nou mai bun tuturor, cu sănătate, pace și iubire!