Fericirea nu ține de bani, nu are nicio legătură cu starea materială... sau cu cea civilă.
Nu contează dacă locuiești într-o vilă sau într-o garsonieră modestă, dacă mergi cu troleibuzul sau conduci o mașină de lux, dacă trăiești la Paris sau în Prundul Bârgăului, dacă ești doctorand sau abia ai terminat opt clase.
Fericirea e o stare de spirit.
Ea este accesibilă tuturor, dar, în mod paradoxal, e greu de atins.
Condiția necesară (nu și suficientă) pentru a fi fericit este să conștientizezi toate aspectele pozitive din viața ta.
Tot ce ți-ai dorit și, la un moment dat, ai reușit să obții, tot ce ți-a fost oferit, chiar și fără ca tu să consideri că meriți.
Fericirea e curajul de a recunoaște că de tine depinde tot ce se petrece în viața ta și înțelepciunea de a-ți asuma răspunderea unor decizii creative.
În plină criză economică mondială, oamenilor le-ar fi mult mai ușor dacă ar conștientiza aspectele cu adevărat importante din viața lor, decât să se concentreze pe conjuncturi nefaste pasagere și fără relevanță.
Pentru un părinte, nimic nu e - sau nu ar trebui să fie - mai important decât fericirea copiilor lui.
Dar suntem noi, oare, capabili să-i învățăm pe copiii noștri să fie fericiți?
Într-o societate a consumului, agresați constant de publicitate, suntem momiți cu tot felul de oferte și determinați să credem că o mulțime de lucruri ne sunt indispensabile.
Însă nu o mașinuță teleghidată, un play-station sau o păpușă care se mișcă și vorbește îi vor face pe copiii noștri să fie fericiți în viață, ci obiceiurile sănătoase de a privi lumea cu siguranță și optimism.
De aceea cred că, deși presupune mai mult efort și perseverență din partea părinților, cea mai bună soluție este să ne învățăm copiii să fie fericiți. Să le inoculăm ideea că fericirea nu are o componentă materială esențială, și că „best things in life are free”.
Dacă îți iubești copilul, trebuie să i-o arăți. Strânge-l în brațe și spune-i în fiecare zi cât de mult îl iubești și ce important este el pentru tine. Nu făcându-i mofturile și lăsându-te manipulat de el îl înveți să iubească și să-și exprime sentimentele, ci petrecând timp cu el, străduindu-te să-l cunoști, să-l înțelegi și să-l ajuți să-și stabilească un sistem de valori pertinent.
Să fi părinte poate fi, uneori, obositor. Cea mai bună sursă de energie pozitivă, inepuizabilă și la îndemână, este râsul copilului tău.
Joacă-te cu el, prostește-te, gâdilă-l până râde în hohote și râzi și tu din toată inima cu el!
Povestește-i ce ți s-a întâmplat distractiv și ascultă-l cu atenție când vrea să-ți povestească și el ceva!
Dacă vrei să ai copii fericiți, învață-i să se bucure de minunile întâlnite la tot pasul, de căldura soarelui, de puritatea fulgilor de nea, de ciripitul păsărelelor, de aerul proaspăt de după ploaie, de parfumul florilor, de generozitatea unui zâmbet.
Toate acestea nu costă nimic, dar valorează enorm!
.JPG)
