autoportret




Dacă ar fi să mă analizez din punct de vedere al felului în care interacționez cu cei din jur, m-aș situa fără echivoc la confluența dintre stilul Directiv și cel Expresiv.

Îmi place să dețin controlul (am nevoie să știu că la mine e ”accelerația”, ”frâna” și, mai ales, ”volanul”). Iau rapid decizii și îmi schimb opiniile doar când mi se oferă argumente solide.
Deși sunt în stare să trasez sarcini și să urmaresc ducerea lor la îndeplinire, nu mă sfiesc să acționez direct când situația o cere. Oricum, am mai multă încredere în ce fac eu decât în oricine altcineva.

Din vocea mea răzbate siguranță, hotărâre, iar gesturile mele sunt scurte și precise.

Și totuși, sunt o persoană volubilă, ador să interacționez cu cei din jur (dar nu neapărat pentru a le da dreptate, ci maidegrabă pentru a-mi expune propriile păreri) * .

Am nevoie de contactul cu oamenii.
Urăsc rutina, fac orice ca să o combat și acționez de cele mai multe ori impulsiv. Cât despre limbajul meu… textul de față vorbește de la sine.

Însă nu cred că sunt un bun strateg, mai degrabă un bun scenarist, pentru că nu îmi fac prea multe calcule când demarez un proiect. Mă bazez mai mult pe intuiție și pe empatie.

Nu țin neapărat să ies în față cu orice preț, dar când am ceva de spus, nu mă sfiesc să combat pe nimeni și chiar îmi place să vorbesc în public.
De fapt, nu am întalnit încă un om cu care să nu fiu în stare să întrețin o conversație agreabilă, iar persoanele dificile sunt ținte favorite, pentru că necesită o capacitate sporită de diplomație, empatie, și , în ultimă instanță, de umor.

E adevărat, sunt cea mai lipsită de modestie persoană pe care o cunosc. Mă echilibrează doar o doză sănătoasă de autoironie ( * - de exemplu), la care recurg, probabil, ca o tehnică de evitare a feedback-ului negativ (critic eu, pentru a nu da ocazia să mă critice alții).

Preocupată să gândesc mereu pozitiv, tind să acord mai multă atenție informației pozitive auto-relevante decât celei negative ca o altă strategie de evitare a feedback-ului negativ.
E adevărat, în toate situațiile, de câte ori am încercat să fac ceva nou, am luat în seamă preponderent remarcile pozitive. Am pornit întotdeauna la razboi convinsă că îl voi câștiga, și, de cele mai multe ori, așa se și întâmpla. Dacă, totuși pierdeam, aceea era doar prima rundă. În cel mai rău caz, m-am ales cu experiența de care voi profita data viitoare.

Memoria selectivă e strategia cognitivă pe care o folosesc cel mai des pentru a face față feedbak-ului negativ. În calitate de inspector de asigurări de viață, am avut ocazia să predau tehnici de vânzare consultanților mei. Îmi amintesc doar entuziasmul lor, după un roll-play reușit, faptul că abia așteptau să pună în practică cunoștințele dobândite, dar nu am observat nicio reacție negativă. Sau, poate, am decis să o ignor?

Despre mine

Fotografia mea
Cluj-Napoca, Romania
Cuvântul care mă caracterizează cel mai bine e „INDEPENDENȚA”. * Eu fac doar ce vreau, cum vreau și când vreau. Evident, când refuz să fac ceva ce „trebuie”, îmi asum consecințele. * Dar am observat că, atunci când faci doar ce vrei, o faci cu mare plăcere, iar rezultatele sunt foarte bune. * Îmi place să mă ocup de cele două fete minunate ale mele, Alexandra de 7 ani și Andreea de 2 ani. Alex învață acum să scrie și să citească, iar la toamnă va fi în clasa I. Deea se pregătește pentru grădiniță, învățând poezii și cântecele. Ador să le răsfăț cu mâncăruri bune și sănătoase, cărora le dau cele mai interesante nume (specialitatea lui Shrek cu viermi de mlaștină- adica orez, grătar de stegozaur, cremă de fructe preistorice cu iaurt...) * În rest, îmi place să fotografiez tot ce văd interesant, în special fetele mele și peisaje.